COMUNICAT DE PRESĂ

Către: cotidianul „Adevărul”
În atenţia domnului Cristian Tudor Popescu,
Redactor şef

Ref.: precizări în legătură cu articolul „Ministrul Athanasiu, indulgent, şi-a dat «notă de trecere» / Pentru oficialii MEC, România a rămas la învăţămantul obligatoriu de 8 ani”, apărut în ziarul „Adevărul”, din data de 16 noiembrie 2004

Regretăm opţiunea redactorului dvs., doamna Melania Mandas Vergu, de a folosi un pasaj scos din contextul său firesc (Bilanţul Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru anii 2001-2004) în scopuri tendenţioase. Trecând peste inexactitatea datelor utilizate (pasajul incriminat era în pagina 18 şi nu în 19), dorim să precizăm faptul că în fragmentul imediat următor se făcea referire clară la situaţia actuală a învăţământului obligatoriu din România. Pentru conformitate îl reproducem întocmai:
„Având în vedere condiţiile concrete din România şi ţinând cont de contextul european, în cadrul de lucru stabilit prin metoda deschisă de coordonare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a luat următoarele măsuri directe privind învăţământul obligatoriu:
a) Coborârea limitei inferioare a vârstei de acces în învăţământul obligatoriu la 6 ani;
b) Prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la zece clase.
Prin aceste măsuri sunt vizate următoarele obiective:
a) Creşterea calităţii şi eficienţei învăţământului obligatoriu prin coborârea vârstei şcolarizării obligatorii;
b) Asigurarea educaţiei de bază pentru toţi conform cerinţelor societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere prin formarea competenţelor de bază: abilităţi de comunicare, scriere, citire şi calcul matematic, alfabetizarea digitală şi informaţională, cultura ştiinţifică şi tehnologică, cultură antreprenorială, comunicarea în limbi moderne de largă circulaţie, cultura şi conduita civică, cetăţenia democratică, gândirea critică, capacitatea de adaptare la situaţii noi, lucrul în echipă, interesul pentru dezvoltarea personală şi învăţarea continuă;
c) Fundamentarea învăţării pe parcursul întregii vieţi pe educaţia de bază prin formarea şi orientarea corespunzătoare a elevilor în cadrul învăţământului obligatoriu;
d) Asigurarea inserţiei sociale şi profesionale prin calificarea profesională în anii terminali ai învăţământului obligatoriu şi respectiv ai învăţământului liceal, pe ruta de profesionalizare;
e) Asigurarea incluziunii şi combaterea marginalizării prin protecţia socială a familiilor care nu îşi pot susţine copiii în sistemul de învăţământ până la vârsta legală de debut profesional (16 ani).

În scopul valorificării acestor opţiuni strategice prin corectarea corespunzătoare a cadrului legislativ precum şi prin elaborarea unui plan concret de acţiune, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a supus spre aprobare Guvernului României un Memorandum privind învăţământul obligatoriu din România. Pe baza argumentelor prezentate şi având în vedere consensul politic dobândit prin numeroasele acţiuni de consultare coordonate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Memorandumul privind învăţământul obligatoriu din România a fost aprobat în noiembrie 2002 de Primul Ministru, devenind astfel fundamentul demersului decizional preconizat pentru perioada următoare.
În baza acestuia şi a suportului dobândit din partea tuturor formaţiunilor politice, a fost elaborată şi aprobată Legea nr. 268/2003 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995, semnatarii iniţiativei fiind toţi parlamentarii, indiferent de orientarea politică, atât din cadrul Comisiei pentru Învăţământ, Ştiinţă, Tineret şi Sport a Camerei Deputaţilor, cât şi din cadrul Comisiei pentru Învăţământ şi Ştiinţă a Senatului. Acesta este un rezultat concret de excepţie în promovarea reformei asumate susţinută de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.”.
Probabil că aceste „amănunte” nu au mai prezentat interes pentru autoarea materialului, drept pentru care am decis să le reluăm cu scopul de a dovedi că Ministerul Educaţiei şi Cercetării ştie exact cum stau lucrurile în învăţământul românesc. Pe această cale ne exprimăm încă o dată surprinderea faţă de o atitudine nespecifică ziarului pe care îl conduceţi şi care nu este nici în favoarea cititorilor care aşteaptă „Adevărul”.

BIROUL DE PRESĂ