Referitor la „erorile" programei şcolare de istorie pentru clasa a IV-a, semnalate de presă pe filiera memoriului semnat de domnul Viorel Dolha (care deşi exprimă un punct de vedere personal, se erijează în exponentul Asociaţiei Învăţătorilor din Arad), facem următoarele precizări punctuale.

Fost membru al Comisiei Naţionale pentru învăţământ primar, domnul Viorel Dolha a renunţat la activitatea de predare în favoarea poziţiei de mentor în cadrul Programului pentru dezvoltarea Învăţământului Rural. E posibil ca şi din această cauză domnul Dolha, între altele şi membru al Partidului Naţional Liberal, să facă erori inexplicabile în citirea programei de istorie pentru clasa a IV-a:

1. Domnul Viorel Dolha priveşte programa şcolară doar din perspectiva conţinuturilor învăţării, deşi orice învăţător profesionist ştie că programa şcolară este un întreg format din elementele de conţinut, obiective cadru şi obiective de referinţă. Prin urmare, acuzaţia că programa ignoră cronologia o considerăm lipsită de logică, deoarece însuşi primul obiectiv cadru al programei este „prezentarea timpului şi a spaţiului istoric", iar obiectivul de referinţă 1.2 prevede ca elevul să „ordoneze evenimente personale/evenimente istorice". De asemenea, unul din standardele de performanţă pe care îl stabileşte acest document spre a fi atins de elevi este „localizarea în timp şi spaţiu a unui eveniment istoric". Abordarea conţinuturilor propuse pentru atingerea elementelor menţionate mai sus ţine de didactică, de aplicarea programei în practică şi de pregătirea profesională a fiecărui învăţător.
2. Semnatarul memoriului trage o concluzie eronată şi când afirmă că programa şcolară interzice studierea altor cetăţi decât cele menţionate în lista de conţinuturi. Pentru a arăta superficialitatea de care a dat dovadă în lectura programei, prezentăm nota aflată imediat sub lista cetăţilor propuse pentru a fi studiate: „învăţătorii au libertatea de a alege cel puţin 4 dintre castelele, cetăţile sau oraşele enumerate sau altele în funcţie de resursele avute la dispoziţie sau de interesele colectivului de elevi", ceea ce anulează comentariul referitor la interzicerea studierii anumitor cetăţi, castele, oraşe etc.;
3. O altă inexplicabilă eroare de citire a programei se referă la absenţa ucrainenilor din programa de istorie, ca popor vecin al ţării noastre. În fapt, vecinii României se studiază la disciplina Geografie, istoria propunând o abordare mai degrabă culturală a popoarelor menţionate în lista de conţinuturi. Deschiderea spre multiculturalitate nu se face prin studierea tuturor popoarelor lumii, ci prin înţelegerea, pe un eşantion selectat de specialişti în curriculum, a diferenţelor şi a asemănărilor, a influenţelor reciproce exercitate de-a lungul timpului etc. Conform programei de istorie (sugestiile menţionate la tema Popoare de ieri şi de azi): prin „localizare pe hartă, influenţe reciproce, tradiţii, obiceiuri, sărbători" nu se face referire la vecinii României.
4. Continuând tendenţios, semnatarul memoriului atrage atenţia asupra „lipsei englezilor" din istoria de clasa a IV-a. Îşi imaginează domnul Dolha că elevii români nu vor învăţa vreodată despre englezi? Cu siguranţă, dacă ar fi parcurs şi programele pentru ceilalţi ani de studiu, ar fi găsit acest conţinut propus.  Pentru clasa a IV-a, specialiştii în curriculum au apreciat că primul contact al elevilor cu elementele de istorie universală trebuie să se bazeze pe tradiţia istorică, şi anume pe faptul că de-a lungul veacurilor au existat  mult mai multe momente de  intersectare cu istoria poporului francez decât cu oricare altul de pe bătrânul continent.
5. Tonul ironic la adresa sugestiei de a cunoaşte atât conducători, cât şi eroi din istoria universală ne duce cu gândul la reacţia oricărui părinte care nu şi-ar dori pentru copilul său o educaţie lipsită de deschiderea spre istoria altor ţări. Programa de istorie doreşte să contribuie la conturarea unui profil de elev reflexiv, cercetător, informat.
6. Memoriul menţionat pedalează pe elemente care să trezească nemulţumirea publicului larg, pentru că, în fapt, orice învăţător ştie că încă din clasa I copiii sunt familiarizaţi cu stema, drapelul şi imnul României, la diferite discipline de studiu. În acest sens, există lecţii dedicate, activităţi specifice organizate pentru prezentarea acestor elemente de identitate naţională, iar programa de istorie a propus acele conţinuturi noi, referitoare la simbolurile Uniunii Europene. Bineînţeles că, în practică, un învăţător va face corelări între toate aceste elemente, dar, subliniem, programa nu este un curs de didactică, ci un document cadru care se adresează profesioniştilor.
7. Lipsa de coerenţă a petentului se reflectă în afirmaţiile contradictorii referitoare la aspectul cantitativ al programei: este prea încărcată programa de istorie, iar MEdC, după opinia semnatarului memoriului,  mimează descongestionarea. De fapt, domnia sa nu propune eliminarea nici unui conţinut, ci doar adăugarea altora la cele existente.
Pentru a fi un partener de dialog credibil, dl. Dolha ar trebui să exprime o opinie  coerentă şi argumentată, bazată pe logică şi pe profesionalism.

Conţinuturile prezente în actuala programă pusă în discuţie - ca şi în programele tuturor celorlalte discipline - sunt rezultatul unui proces de selecţie, nefiind posibilă abordarea exhaustivă a istoriei într-un singur an de studiu. O analiză pertinentă a acestei programe ar trebui să aibă în vedere studiul istoriei pe întreaga durată a învăţământului obligatoriu, faptul că elevii vor avea posibilitatea, la vârsta potrivită, să studieze toate evenimentele relevante  din istoria românilor. Domnul Dolha priveşte programa de istorie asemeni unei fotografii a cadranului unui ceas: domnia sa nu vede nimic altceva decât ceea e în fotografie, or ceasul are un mecanism care funcţionează, care te ajută să înţelegi trecerea timpului şi diferenţa între noapte şi zi, îţi organizează timpul şi are valenţe ce pot fi înţelese doar dacă e privit ca obiect. În acelaşi mod, programa de istorie este un întreg care cuprinde obiective, exemple de activităţi de învăţare, conţinuturi şi standarde de performanţă, programă care trebuie privită în raport cu vârsta elevilor, cu particularităţile psihopedagogice şi corelată cu celelalte programe şi racordată la timpul prezent.

Pentru cei interesaţi de elementele de noutate ale actualului curriculum şi pentru a avea o imagine realistă asupra acestuia, vă prezentăm câteva repere esenţiale care stau la baza programei de istorie pentru clasa a IV-a:
- Modificările aduse de actuala Lege a învăţământului privind coborârea vârstei de şcolarizare şi creşterea duratei învăţământului obligatoriu de la 8 la 10 ani au determinat revizuirea progresivă a tuturor programelor şcolare pentru clasele I - IV inclusiv a celei de istorie
- Modificarea numărului de ore alocate disciplinei de învăţământ Istorie la clasa a IV-a în actualul plan-cadru, respectiv 1-2 ore/ săptămână, comparativ cu ½-1 oră/ săptămână cât îi era alocat acestei discipline în planul-cadru anterior
- Rezultatele cercetărilor referitoare la studiul istoriei în învăţământul primar şi analiza competenţelor cheie urmărite pe parcursul educaţiei de bază
- Observaţiile cadrelor didactice din învăţământul primar referitoare la volumul mare de informaţii propuse de programa anterioară de istorie şi la dificultatea elevilor de a le asimila
- Principiile cuprinse în documentele europene (Recomandarea nr. 15/2001 a Consiliului Europei cu privire la studiul istoriei în secolul XXI şi Memorandumul pentru educaţia permanentă, elaborat de Uniunea Europeană): critica surselor istorice reprezintă alfabetul istoriei, abordarea istoriei se face din perspective multiple, principiul cronologic nu exclude o abordare flexibilă a trecutului în logica timpului istoric, diversitatea trebuie abordată în toate formele sale de expresie, demersul didactic presupune realizarea unor abordări comparative, dimensiunea de gen este o parte a demersului didactic, educaţia pentru drepturile omului reprezintă o prioritate.

În consecinţă, pentru elevul de clasa a IV-a, istoria ar trebui să fie:
- „memoria" unor fapte şi evenimente concrete, cotidiene, realizate de oameni;
- o privire asupra lumii realizată dinspre „sine" spre „celălalt";
- o rememorare a unor fapte şi evenimente dinspre trecutul apropiat, familiar, al istoriei recente, spre trecutul îndepărtat;
- o cunoaştere a spaţiului istoric dinspre spaţiul intim, personal, spre vecinătate şi spre locuri îndepărtate;
- o reconstituire a trecutului exclusiv întemeiată pe surse de informare asupra acestuia (surse istorice scrise, vizuale, relatări care aparţin istoriei orale etc.)
- o istorie a oamenilor;
- o relatare ce foloseşte un limbaj simplu şi precis.
Din acest punct de vedere,  pentru elevii de clasa a IV-a istoria nu este:
- un discurs unilateral şi exhaustiv;
- definitivă şi imuabilă;
- un muzeu ale cărui exponate şi personaje nu pot fi atinse;
- o privire longitudinală asupra trecutului;
- divizibilă în epoci istorice doar din raţiuni didactice;
- marcată de echilibru cantitativ în studiul perioadelor istorice;
- o înşiruire de evenimente produse pe principiul cauză-efect;
- o istorie a instituţiilor şi a structurilor abstracte, economice, sociale, politice, culturale.

Programa de istorie pentru clasa a IV-a reprezintă un document reglator, elaborat în cadrul Grupului de lucru pentru istorie, format din specialişti în istorie, în ştiinţele educaţiei şi din cadre didactice din învăţământul primar. Acest document a fost supus discuţiei publice în luna ianuarie 2005 şi a fost aprobat de Comisia Naţională de Istorie, în şedinţa din data de 11.02.2005, iar de Comisia Naţională pentru învăţământ primar, în şedinţa din data de 21.02.2005. De asemenea, a fost avizată de Consiliul Naţional pentru Curriculum şi aprobată prin OMEdC  nr. 3919 din 20.04.2005. Disciplina Istorie propusă pentru clasa a IV-a, prin noul curriculum şcolar, nu este un curs de istorie propriu-zis, ci o disciplină pregătitoare, care sprijină formarea mecanismelor care stau la baza înţelegerii istoriei. Prezenţa elementelor de istorie universală în acest document este susţinută de perspectiva integrării României în UE, studiul limbilor străine în învăţământul primar, contactul copiilor cu literatura universală, cu mijloacele de informare în masă etc., dar nu afectează/ nu substituie studierea istoriei naţionale.
Noua programă şcolară „sparge" modelul tradiţional de abordare a istoriei în clasa a IV-a, respectiv prezentarea istoriei naţionale în ordine cronologică. Se propune un alt mod de abordare, cel tematic, în care istoria naţională este integrată în istoria universală, experienţele din viaţa cotidiană a elevului sprijină înţelegerea istoriei locale, apoi a celei naţionale şi a celei universale. Această viziune stă la baza studierii Istoriei şi a altor discipline de învăţământ (Geografie, Ştiinţe), atât la clasa a IV-a, cât şi la celelalte niveluri de şcolarizare.

În felul acesta se asigură continuitatea cunoaşterii pentru elev: istoria de clasa a IV-a nu mai este un „decupaj" al istoriei naţionale şi nu va mai exista prăpastia între istoria studiată în clasa a IV-a şi istoria studiată în clasa a V-a. Istoria naţională este abordată într-un context internaţional, necesar pentru dezvoltarea mecanismelor gândirii copilului la această vârstă şi pentru pregătirea acestuia pentru studierea istoriei pe întreaga durată a şcolarităţii. Pentru realizarea acestor scopuri este necesară trecerea de la schema tradiţională a învăţării istoriei, bazată pe „acumulare", „achiziţionare", „însuşire", „memorare", „reproducere mecanică" de informaţii, de cunoştinţe, la învăţarea în cadrul căreia elevul să participe, să fie activ, să descopere singur, să dialogheze pe temele preferate şi să ajungă să folosească ceea ce învaţă în situaţii concrete de viaţă.
Studiul istoriei în clasa a IV-a trebuie să ofere copilului informaţii asupra legăturilor şi interacţiunilor dintre om şi mediu de-a lungul timpului. Prezentarea şi discutarea cu elevii a unor fotografii sau stampe ce ilustrează aspecte ale vieţii oamenilor din acelaşi loc, în diverse momente ale istoriei, îl pot ajuta pe acesta să înţeleagă că viaţa cotidiană este rezultatul evoluţiei anterioare şi a activităţii generaţiilor care au trăit înaintea noastră, că istoria naţională este o moştenire păstrată dincolo de schimbările politice.

Câteva sugestii de aplicare a programei:
Pentru elevi sunt oferite exemple de activităţi de învăţare în cadrul cărora acesta învaţă să formuleze întrebări, să folosească lecturi captivante (legende, mituri, povestiri), să prezinte şi să discute despre sursele istorice orale (interviuri, anchete). De asemenea, o serie de obiecte reprezentative, de produse ale activităţii elevilor (dosare tematice), de reprezentări vizuale, precum şi vizitele organizate de învăţători pot constitui modalităţi de însuşire a cunoştinţelor şi a deprinderilor şi de asimilare a experienţei sociale de către elev.
Cadrul didactic trebuie să folosească material istoric care să îl conducă pe elev de la înţelegerea contextului apropiat, cunoscut, la cel îndepărtat, necunoscut (de la local, la naţional şi apoi, la universal), de la prezent la trecut. În felul acesta el va înţelege mai uşor şi îşi va fixa esenţa fenomenelor, nu doar denumirile acestora. Pentru a asigura profunzimea înţelegerii de către elevi, programa de Istorie se centrează pe studiul integrat al coordonatelor timp şi spaţiu - noţiuni de bază în dezvoltarea viitoare a copilului.
Învăţătorii pot alege din conţinuturi un minimum necesar recomandat de programă sau pot, în funcţie de interesul elevilor, folosi resurse şi studia mai mult decât prevede programa, dar fără a încărca timpul de studiu al elevilor.
În plus, învăţătorii îşi vor putea alege teme care le sunt la îndemână, pornind de la eroi, fapte, evenimente, locuri, denumiri, care sunt importante şi cunoscute de copii din cărţi, filme, fotografii, opere de artă. Pentru a evita supraîncărcarea  cu informaţii, unele şi aceleaşi surse/izvoare, fapte pot fi folosite pentru studierea mai multor teme propuse de actuala programă. Pentru a-l face pe copil să perceapă şi să înţeleagă istoria, studiul  acestei discipline trebuie să pornească din prezent, pentru că el trăieşte în prezent.

Director,
Mircea MUREŞAN