În 2006 s-au depăşit pentru prima oară după 16 ani două „praguri istorice":
- 4% din PIB (prin alocarea a 4,8% din PIB după cele trei rectificări bugetare din acest an)
-  5% din PIB, prin propunerea de buget alocat educaţiei în 2007- 5,2%.

Pentru prima oară după 16 ani nu se mai vorbeşte despre educaţie ca prioritate naţională, ci se investeşte consistent.

Ministrul educaţiei şi cercetării, domnul Mihail Hărdău a gestionat şi a rezolvat la termen,

conform competenţelor legale pe care le are, toate punctele din acordul încheiat la sfârşitul lunii noiembrie 2005 între Guvern şi federaţiile sindicale din învăţământ.
Astfel:
1. Toate tranşele financiare destinate salarizării cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar au fost transmise complet şi la timp bugetelor autorităţilor locale. În cazul în care au apărut întârzieri, acestea au fost cauzate exclusiv de disfuncţionalităţi la nivel local.
2. S-au stabilit valorile şi tranşele de livrare pentru plata sumelor restante datorate cadrelor didactice pentru perioada 2001-2004. Ministrul educaţiei s-a implicat personal în respectarea calendarului respectiv.
3. A gestionat cu eficienţă maximă şi într-un interval de timp foarte scurt toate proiectele de refacere a infrastructurii din învăţământ.
În aceste condiţii, cum se poate spune că Mihail Hărdău nu este un ministru performant?Într-o perioadă de 7 luni, începând din luna mai, a asigurat proiecte şi apoi a repartizat fondurile necesare realizării lor. Astfel, valoarea totală a investiţiilor în învăţământ este de cel puţin 21 de ori mai mare decât orice sumă alocată investiţiilor în educaţie în ultimii 16 ani.